Marturia unei umilinte

Astazi am avut parte de cea mai umilitoare experienta de pana acum. De dimineata, in timp ce eram in drum spre facultate am fost batuta si scuipata pe strada. Imi vine greu sa descriu tot ce s-a intamplat pentru ca dupa cum am mai spus acest incident m-a umilit, mi-a luat o parte din demnitatea mea. Insa am ales sa scriu despre asta, desi as fi prefereat sa nu stie nimeni ce mi s-a intamplat, in speranta ca macar unul din oamenii asemeni celui care m-a agresat va citi acest post si va incerca sa isi revizuiasca comportamentul.

Tot conflictul avut cu acea persoana (un barbat in jurul varstei de 25-30 de ani) a pornit de la simplul fapt ca am indraznit sa ii reprosez ca se tot impingea in mine. I-am spus sa nu ma mai inghesuie, iar raspunsul lui a fost ca nu m-a atins, dupa ce ma atingea as fi putut sa ii atrag atentia. Eu am incetat sa ii mai spun ceva, insa el a tot insistat pe tema asta. Ghinionul meu a fost ca a trebuit sa cobor din tramvai, pentru ca individul a coborat inaintea mea, iar cand eu am ajuns pe peron m-a scuipat si mi-a dat si doua palme. In momentul ala m-am simtit redusa la nimic, am fost incapabila sa mai fac ceva si ma asteptam ca cineva de pe peron sa faca ceva, dar nimeni, absolut nimeni nici macar nu i-ar fi spus ceva. Toata lumea statea si privea ingrozita ca la spectacol, fiecare asteptand ca celalalt sa ia atitudine.

In tot timpul asta mie imi venea sa intru in pamant de rusine. Am inceput sa tremur, sa plang si imi doream sa ma sterg cat mai repede de saliva acelui individ, deoarece ma facea sa imi fie scarba de mine. M-am sters cu un servetel umed apasand foatre mult fara sa realizez ca incepuse sa ma usture pielea, insa imi doream ca totul sa se stearga si aveam mereu impresia ca nu m-am sters bine. Dupa ce m-am mai adunat putin, am sunat o prietena care locuieste in zona si m-am dus la ea ca sa ma spal, in speranta ca voi scapa de impresia ca sunt murdara.

Ce bine ar fi fost insa daca apa si sapunul ar putea curata si amintirile neplacute. Pentru ca desi sunt o persoana destul de puternica, eu nici macar acum dupa mai bine de 15 ore nu mi-am revenit si nu pot povesti de ce mi s-a intamplat fara sa imi vina sa plang, iar cand ma gandesc ca la un moment dat o sa trebuiasca sa merg din nou cu mijloacele de transport in comun ma ingrozesc. Sper insa ca toate acestea sa imi treaca cat mai repede, deoarece folosesc transportul in comun destul de mult. Chiar si maine as fi avut nevoie de RATB, sa ajung la facultate la un examen, insa l-am rugat pe tata sa ma duca cu masina lui.

Sper ca toate cele scrise mai sus sa schimbe ceva, daca nu in comportamentul oamenilor agresivi, macar in mentalitatea trecatorului care asista la o scena asemanatoare celei intamplate mie. Am incercat sa descriu cat mai mult sentimentele pe care le-am avut, ca sa prezint tuturor socul la care esti supus in asemenea situatii, deoarece nici eu pana sa simt toate astea nu am crezut ca este chiar atat de rau sa fii agresata pe strada.

Trecutul… mai frumos decat prezentul

Astazi s-a implinit un an de cand am terminat liceul si cum in Caragiale la fiecare sfarsit de an clasele a 12-a defileaza pe Dorobanti, m-am gandit sa fac o mica reuniune de clasa pt a asista la defilare. Am sunat eu ieri cateva colege, doua dintre ele, cu care vorbisem de ceva vreme sa mergem la defilare, au fost primele care s-au dat la fund. Ba ca una vrea sa isi petreaca ziua cu iubitul (de parca nu ar fi putut sa isi sacrifice cateva ore ca sa se intalneasca cu fostii colegi), ba ca alta pleaca din bucuresti pe seara si trebuie sa isi faca bagajul… eschivari…

In cele din urma am gasit inca trei fete care ar fi vrut sa vina, insa, spre deosebire de mine, ele sunt deja in sesiune si la ora defilarii aveau examene. Asa ca am renuntat la ideea de a mai merge la defilare si am stabilit sa ne vedem undeva pe seara, ceea ce am si facut. Am fost la o terasa, unde intre o limonada si un fum de tigara am mai spus ce mai stim fiecare despre fostii colegi (ca sa nu spun ca i-am barfit), iar apoi, pt ca ne plictisisem de terasa aceea, am decis sa mergem la un film. Si la ce film am fost: “Sex and the city2″. A fost perfect pt o iesire cu fetele.

Per total mica noastra reuninune a fost reusita, iar pentru mine a fost ideala. Spun asta deoarece in ultima vreme am cam privit cu nostalgie la viata pe care o duceam in urma cu un an. Imi este dor de iesirile in fiecare zi cu fetele, de noptile petrecute in club, de saptamanile, ba chiar lunile in care reuseam sa dorm numai ziua, pentru ca noaptea eram prin oras. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, dar de cel putin 4 luni nu am mai fost intr-un club, nu am mai fost la o petrecere, pur si simplu nu am mai avut timp pentru mine. Sa nu mai spun ca am pierdut legatura cu multi dintre prietenii mei.

Cand una din prietenele mele mi-a spus ca am devenit antisociala m-am suparat, insa observ ca a avut oarecum dreptate, desi a cam exagerat. Vreau sa revin la viata de dinainte de facultate, pentru ca facultatea imi mananca o mare parte din timpul pe care inainte il aveam liber, dar eu am ales UTCB-ul asa ca ar trebui sa suport consecintele. Desi aceasta este calea pe care vreau sa o urmez in viata, o parte din mine incepe sa regrete ca am ales Facultatea de Constructii in detrimentul Facultatii de Istorie, deoarece am prieteni care sunt studenti la Universitate si au cu mult mai mult timp liber decat am eu.

Dar lasa ca se termina ea sesiunea si vine vacanta, iar atunci imi voi relua viata, pentru ca acum nu mai simt ca traiesc.

Maine dimineata trebuie sa dau restanta la topografie si eu nu pot sa invat absolut nimic. Orice mi se pare mai interesant decat cursurile din care trebuie sa invat.

Poate ca nu sunt obiectiva cand spun asta, insa in invatamantul romanesc ceva este stricat. Si ca sa se vada lipsa de obiectivism, ma luam pe mine ca exemplu: in sesiunea din iarna am invatat pt examenul la topo mai mult decat pt orice alt examen, insa nu am luat “sfantu’ 5″. In schimb, in urma cu aproximativ o luna, la practica, eu am fost singura persoana din echipa mea care s-a ocupat de masuratori si culmea e ca m-am descurcat chiar foarte bine.

Asa ca am ajuns sa ma intreb: din moment ce eu stiu cum sa folosesc atat teodolitul cat si aparatul de nivelment si cunosc bazele topografiei, de ce mai trebuie sa tocesc atata teorie, care nu imi va f0losi niciodata in munca de pe teren? Oare noi nu invatam pentru a deveni ingineri de drumuri sau poduri, si pt a aplica ceea ce invatam, pe teren? atunci de ce trebuie sa stim atata teorie si doar o farama mica de practica?

Dar mai bine as lasa dezbaterile deoparte si as contiua sa invat, pt ca nu stiu ce ma fac maine.

Casinoul din Constanta, incotro?

De 1 Mai am fost si eu ca mai toti romanii la mare si dupa indelungi plimbari prin Mamaia, am zis sa merg si pe faleza din Constanta. Am luat aceasta decizie pentru ca vroiam sa vizitez Acvariul, care de altfel s-a dovedit a fi fascinant, dar si pentru ca imi doream sa mai admir arhitectura minunata a Casinoului. Insa cu cat m-am apropiat mai mult de emblematica cladire, cu atat m-am intristat mai mult. Starea in care se afla acest monument al arhitecturii este deplorabila, mi s-a facut mila de ceea ce vad si totodata rusine ca edilii Constantei nu fac nimic pentru cladirea Casinoului.

Din cate am inteles drepturile de concesiune asupra Casinoului din Constanta au fost obtinute in octombrie 2007 de catre Queenco Leisure International pentru o perioada de 49 de ani, insa in cei 3 ani trecuti de atunci nu se observa nicio schimbare in starea cladirii. Asta desi dezvoltatorul afirma ca pana in 2010, cand Casinoul din Constanta implineste 100 de ani, cladirea va fi complet renovata.

Ma doare sa vad un asemenea monument in paragina din cauza ignorantei si indiferentei. Dar si mai rau ma doare ca nu pot face nimic pentru a pune capat acestei situatii.

Frumoase poze, nu? Imposibil sa nu ne placa. E bine ca pozele nu dispar, pentru ca la cate se intampla in Romania cu monumentele arhitecturale nu vom sti pentru cat timp vom mai putea admira Casinoul din Constanta altfel decat in poze.

Un semafor anormal

In urma cu cateva zile, in timp ce asteptam la un semafor de langa Piata Domeni, am observat ceva ciudat: semaforul pentru pietoni era in acelasi timp si rosu si verde.

Sper ca defectiunea sa fi fost rezolvata de cand am trecut eu pe acolo, pt ca desi pe mine m-a amuzat, cred ca nu as mai fi fost de aceeasi parere daca m-ar fi lovit masina in timp ce am traversat strada fara sa stiu ce culoare indica semaforul.

Inceput de sesiune

Astazi am avut primul examen din viata de studenta si, desi nu am invatat mai nimic, am inceput sesiunea cu bine. Cred ca de aproape o saptamana mi-am spus in fiecare zi ca trebuie sa ma apuc de invatat pt examenul la analiza si in fiecare zi am gasit ceva mai interesant de facut decat sa invat. Asa ca m-am trezit ieri pe seara ca eu nu am invatat niciun cuvant din teorie si ca un copil constiincios ce sunt, m-am refugiat in camera mea, ca sa invat. Dar inainte de a ma pune cu burta pe carte am zis sa deschid calculatorul, ca sa ascult si ceva muzica de relaxare pt a memora mai usor. Daca tot am deschis calculatorul am zis sa intru si pe messenger. Intru pe messenger si vad ca aveam 13 mail-uri noi si am zis sa imi citesc si mail-urile. Evident ca mail-urile m-au tentat sa mai dau cateva click-uri, sa citesc niste stiri… Si daca tot am prins gustul noutatilor, m-am gandit ca nu-i niciun pacat daca intru si pe fulgerica… si pe rezistenta urbana… si pe simply bucharest… si pe inca alte cateva site-uri.

In cele din urma, pe la orele 22:30 am deschis si eu caietul de analiza, insa nu inainte de a-mi pregati o atmosfera propice invatatului: betisoare parfumate, mi-am umplut vasul de aromaterapie cu ulei de busuioc (pt ca am aflat eu ca busuiocul ar ajuta la concentrare si la o memorare mai usoara), mi-am umplut winamp-ul cu muzica buddha bar si pt ca tacamul sa fie complet am luat si un Memoplus (vroiam sa testez daca intr-adevar ii ajuta pe cei care invata in ultima seara). Dupa cat de mult m-am pregatit m-as fi asteptat sa invat cel putin timp de 2 ore. Dar de unde atata invatat… cred ca nu a durat nici jumatate de ora si m-a luat somnul. Ce-i drept cand m-am trezit de dimineata eram cu burta pe carte, mai bine zis pe caiet, si asta la propriu.

Si uite ca asa, fara sa invat nimic, am luat si examenul, si inca cu ce nota: 8 (opt), cea mai mare nota din grupa. Asta e… norocul prostului. Se pare ca asa cum tipul asta de noroc m-a ajutat la bac, ma ajuta in continuare si in sesiune.

La multi ani, Romania!

Astazi este ziua Romaniei si dupa cum ne-am obisnuit de 19 ani incoace, de dimineata a avut loc parada militara de pe bulevardul Kiseleff. Pentru ca nu am participat la parada in niciun an pana acum, am vorbit cu fetele inca de saptamana trecuta si am stabilit sa mergem la parada…

La ora 9:30 eram la Arcul de Triumf, ne-a luat ceva timp sa ne gasim un loc de unde sa vedem ceva. Ce-i drept nu era foarte multa lume la ora la care am ajuns noi acolo, insa tinand cont ca niciuna dintre noi nu avea mai mult de 1,65 m, e de inteles de ce ne-am gasit loc greu… Dupa ce ne-am gasit un loc din care sa avem o oarecare vizibilitate, am mai asteptat putin, au inceput sa apara politicienii, fostii presedinti ai tarii si in cele din urma Base, iar apoi a inceput parada.

In continuare va ofer cateva poze, ce am reusit si eu sa prind pe deasupra capetelor celor din fata si mai ales pe langa cameramenul de la Antena 1 postat exact in fata mea.

Dupa parada am plecat spre casa, iar cand am coborat din 41 la Lujerului, am avut parte de o a doua parada: tancurile si toate vehiculele se intorceau la unitatile de unde proveneau.